Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;Fulgii zbor,plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.Ziua ninge,noaptea ninge,dimineata ninge iara!Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;Soarele rotund si palid se prevede printre noriCa un vis de tinerete printre anii trecatori.Tot e alb pe camp,pe dealuri,imprejur,in departare,Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare,Si pe-ntinderea pustie,fara urme,fara drum,Se vad satele pierdute sub clabucii albii de fum.Dar ninsoarea inceteaza,norii fug,doritul soareStraluceste si desmiarda oceanul de ninsoare.Iata-o sanie usoara care trece peste vai...In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.